SCURT ISTORIC AL STAȚIUNI SOVATA

 

Sarea, această bogăție a subsolului din zona Sovata - Praid, a atras interesul oamenilor din cele mai vechi timpuri. Este bine cunoscut faptul că romanii exploatau sarea din aceste locuri și o transportau spre Apulum (Alba lulia). Pe ruinele unei mine de sare, datînd din acea vreme, s-a format ulterior Lacul Negru.
Orbán Balázs arată în cronica sa( "Descrierea țara secuilor"), la 1860, că în locul Lacului Negru de azi, în timpul romanilor a existat o salină, lar mai la nord de aceasta trecea "drmnul romanilor".
Prof. dr. Marius Sturza amintea, acum 60 de ani, că, pînă în zilele noastre, localnicii din zona Sovata au denumit "drumul romanilor" o parte a drumului ce trece deasupra Lacului Negru.
Se pare că tot din vremea romanilor datează folosirea apei sârate din această zona la vindecarea unor boli (cuvîntul "Gera" însemnă foarte sărat).
Primul document scris care justifică existența locului Sovata este o scrisoare de privilegiu (13. IX.1578) emis de principe al transilvaniei Báthori Kristóf în care asigură de protecța s-a a paznicilor de sare.
Primul document care amintește de Sovata ca loc de curâ este o scrisoare din anul 1597 a lui Mihail Korniș, prin care acesta pune în evidențâ efectele terapeutice ale apei sărate, invitîndu-1 aici pe Báthory István, din Polonia, pentru tratament.
In secolul al XVIII-lea, locuitorii din satul Sovata și din împrejurimi întrebuințau apa săratâ pentru băi.
Pe la 1800, pe locul de azi al Lacului Ursu, înainte de prăbușirea terenului, existau două lacuri mici, unul cu apă săratâ care se încălzea vara de la soare și altul, cu apă rece. în primul, oamenii făceau baie pentru a se trata de diferite boli.
Dupâ 1850 încep unele forme de organizare a băilor. Astfel, prin 1860, în zona pe unde curge azi pîrîul Sărat, în aval de Lacul Aluniș, spre capătul de sud al dealului de sare, a fost construit un baraj și s-a format astfel un iaz, prin dirijarea izvoarelor și pîrîiașelor sârate apărute din culmile din jur. Acest mic lac artificial s-a numit Lacul lordan Sau Alb. de-oarece se afla în mijlocul unui teren acoperit cu cristale albe de sare. El a servit mulți ani publicului pentru băi, pînă cînd o inundație provocată de niște ploi torențiale a distrus totul. Datorită tradiției, în această zonă și în zilele noastre, unii bolnavi. mai ales localnicii, fac băi parțiale în apa sărată, adunată în băltoace, încălzitâ de soare, și se ung cu namol sârat.
In 1873, Veres József, un localnic înstârit, a construit un bazin pentru băi reci și șase cabine pentru băi calde la cadă, pe cursul de jos al pîrîului Sărat, imediat după traversarea actualei străzi Mihai Eminescu. Așa au luat ființâ Băile Ghera, proprietatea lui Veres József . Ulterior, numărul cabinelor a crescut la 12. Apa sâratâ, avînd ca sursă izvoarele din dealurue de sare din jur, era utilizată în oabine pentru băi calde "la putina" (vane scobite în trunchiuri de copaci). Incălzirea apei sărate reci se făcea prin amestec cu apa dulce scoasă din pîrîul Sovata, cu o roatâ mare de lemn și transportată printr-o conductâ (cca 100 m), la cazanul băilor care funcționa cu lemne. În bazinul din aer liber, lîngă care, mai tîrziu, s-a adăugat altul, încâlzirea apei sărate se făcea de la soare.
Curînd după aceea s-au construit cîteva cabine și la Lacul Negru. Încetul cu încetul, au început să apară case și vile in apropierea acestor băi, oferind găzduire vizitatorilor. Din prima evidență a acestora, rezultă că în anul 1882, stațiunea a fost vizitată de 214 persoane.
In 1876 s-a primit autorizația ca apa lacurilor sâ fie utilizată pentru băi, iar în 1884, Sovata a fost atestatâ oficial ca stațiune balneară. După moartea lui Veres, în anul 1885, instalațiile băilor au făcut obiectul unor învrăjbiri testamentare.
În 1894, Moldovan Silvestru, în cartea sa, Țara noastra. recomanda bolnavilor să folosească numeroasele lacuri și izvoare sărate de la Sovata, pentru tratamentul diferitelor boli, mai ales al reumatismului.
După prăbușirea terenului și formarea Lacului Ursu și apoi a Lacului Aluniș, la sfîrșitul secolului trecut, oamenii nu s-au mai încumetat să frecventeze această zonâ, timp de vreo 10 ani, viața băilor desfășurînduse în sat, la Băile Ghera.
Între timp, natura a lucrat dînd nașțere fenomenului de heliotermie în Lacul Ursu. Acest lucru a fost observat de latifundiarul Ilyés, care, din 1893, a început să se ocupe de acest lac, bineînțeles, înainte de toate, în interesul lui. El și-a dat seama că viitorul Sovatei nu este în sat, ci în partea de sus, de-a lungul culmilor de sare care adăpostesc lacurile sărate. Pentru început și-a construit o vilă mare în apropierea Lacului Ursu, ca reședință de vară. În cîțiva ani au apârut mai multe vile în jur, după exemplul lui.
În urma cercetârilor științifice întreprinse asupra lacurilor, constatînduse că apa încălzitâ a acestora poate fi folosită în scopuri terapeutice. Au fost construite mai multe cabine pe malul Lacurilor Ursu, Aluniș și Negru.
În 1901, după obținerea atestarii de stațiune balneară, a fost înființată stațiunea Sovata de Sus (adică stațiunea de azi).
În 1902 s-a obținut autorizația ca apa sărată a lacurîlor și izvoarelor să fie folosită în scopuri terapeutice. În același an, Illyés Lajos a cumpărat și băile vechi, din satul Sovata, de la comunitatea evanghelică-reformată.
În anii următori, stațiunea s-a dezvoltat treptat. Au fost construite trei hoteluri, restaurante și pensiuni.
La Lacul Ursu a fost construită o instalație pentru băi calde la vană, o promenadă și poteci pentru plimbare.
In 1905, linia feratâ care ajungea pînă la Sărățeni a fost prelungită pînă la Praid, facilitîndu-se astfel legătura Sovatei cu zone mai îndepărtate.
în 1908 s-a introdus apa curentă și s-a trecut la canalizarea stațiunii. Aceasta a cunoscut o perioadă de dezvoltare pînă în 1914, cînd, din cauza primului război mondial, a intervenit o stagnare. Refacerea bazei materiale distrusă de operațiunile militare desfășurate în zonă necesită, însă, mari eforturi financiare.
În anul 1921, toate instalațiile balneare au fost preluate de o societate anonimă pe acțiuni, ceea ce a dus la înregistrarea unui anumit reviriment în viața stațiunii. S-au reparat clădirile, instalațiile, drumurile. În 1922 s-a introdus lumina electrica.
După primul război mondial se aflau în Sovata două hoteluri cu 32 și respectiv 18 camere, 74 vile cu un total de 417 camere și 510 paturi de închiriat, două restaurante, o cofetarie, o sală de lectură. În jurul Lacului Ursu se găseau 130 cabine pentru


Lacul "URSU" în anii 1930

dezbrăcat (mai puține erau la lacurile Aluniș și Negru) și 22 cabine pentru băi calde (apa caldă, încâlzita la soare, era pompată din lac). 0 sală de dans, un teren de tenis, canotajul pe Lacul Ursu, mici excursii în împrojurimi constituiau posibilitățile de distracții. Stațiunea funcționa între 1 iunie și 30 septembrie.
în 1924, pe Lacul Ursu s-a construit un solariu pentru băi de soare și aer, iar în anul următor, un salon de cură, cu terasă și vedere la lac. Numărul cabinelor a l'ost marit, iar stabilimcntul de băi de aici a fost înzestrat cu instalații de hidroterapie și irigații.
în 1928, Asociația magistraților din Ardeal a ridicat vila "Casa magistraților" (vila nr. 8 de azi), unde prot'. dr. Marius Sturza a înființat, în 1929, instalații de hidro- și l'izioterapic, începind aici, doi ani mai tîrziu, cursuri de specializare in balneologie pentru medici, continuate apoi la clinica de spe-cialitate din Cluj,
în 1931 a fost construit pavilionul terapeutic de năinol de la Lacul Negru, cu două vane pentru băi denămol, cincipaturi pentru împachetări cu nămol, pentru bărbați, și 12 pentru femei. In anul 1937, s-a dat în folosintă pavilionul terapeutic de la Lacul Ursu, cu 30 de cabine, precum și ștrandul care funcționează și în prezent. Trebuie reliefat aportul deosebit al prof. dr. Marius Sturza, în perioada dintre cele două răz-boaie mondiale, la introducerea, în stațlunea Sovata, a unui tratament balneo-fizioterapeutic, fundamentat pe cercetări știin-țifice, el fiind mult timp medicul șef al stațiunii și apoi șeful Catedrei de balneologie și fizioterapie, pe care a înfiioțat-o în anul 1931, de la Facultatea de Medicină din Cluj.


Vile pe alea Trandafirilor

În 1932, în stațiune existau patru hoteluri și 110 vile, cu 1 600 camere și 2 600 paturi, activitatea fiind sezonierâ, între 15 mai și 30 septembrie.
Perioada celui de-al doilea război mondial a însemnat o stagnare în dezvoltarea stațiunii.

SOVATA după al doilea război mondial

După actul naționalizării din 1948, toate instalațiile balneare, exploatarea factorilor terapeutici, terenurile și vilele aparținînd societății pe acțiuni și altor proprietari au intrat în patrimoniul statului. Indată după aceea a început un nou suflu în dezvoltarea și modernizarea stațiunii și a localității. Vilele au fost reparate și dotate cu mobilier corespunzător categoriilor de confort, iar capacitatea bazelor de tratament măritâ, dînduse posibilitatea ca un număr cît mai mare de oameni ai muncii să poată avea acces la binefacerile curei balneare, în condiții civilizate. Din octombrie 1954, stațiunea a început să funcționeze tot timpul anului. Profilul ei a devenit dublu, trimiterile organizate făcînduse atît pentru tratament, cît și pentru odihnă.
În 1970 - 1980 stațiunea a cunoscut cea mai înfloritoare perioadă de dezvoltare și de modernizare.
Pe versantul estic, în fața Lacului Ursu, începînd cu anul 1970, Ministerul Turismului a construit un grup de patru hoteluri de cură modernizate ("Aluniș", "Sovata", "Făget", "Brădet'1), totalizînd cca 1100 locuri de cazare, iar cooperația meșteșu-găreascâ a dat în folosință, în anul 1982. Puțin mai la sud, hotelul CASCOM cu 150 locuri. De asemenea, s-a mărit capacitatea de cazare la popasurile turistice "Stîna de Vale" și "Tivoli".
Condițiile de acordare a asistenței medicale și a tratamentului s-au îmbunătățit simțitor prin construirea modernei baze de tratament de lîngă hotelul "Sovata" de care sînt legate, prin culoare închise, hotelurile din jur.
Prin construirea pe lîngă fiecare hotel a noi restaurante de rang superior s-au creat condiții deosebite de alimentație pentru oaspeții stațiunii.
Concomitent cu noile construcții, baza materială existentă a fost modernizatâ și extinsă (vilele, pensiunile, bazele de tratament, ștrandurile etc.).
Cele peste 4000 de locuri de cazare de care dispune în prezent stațiunea (cca 1250 în hoteluri, peste 2 400 în vile și cca 350 în popasuri turistice) găzduesc anual peste 85 000 de turiști, iar cele trei baze de tratament (Sovata, Lacul Negru și Lacul Ursu) permit unui număr de cca 35 000 persoane să beneficieze atiual de cură balneară în stațiune.


Complex hotelier "Hunyadi" cu peste 100 de locuri

Au fost create condiții. pentru ca oaspeții stațiunii să-și petreacă timpul disponibil întrun mod cît mai util și plăcut. Hotelurile dispun de televizoare, iar curanții și cei veniți la odihnă pot închiria prin recepțiile unităților de cazare diferite jocuri (rummy, table, șah etc.). Majoritatea restaurantelor dispun seara de programe cu orchestre și soliști vocali, sînt dotate cu ringuri de dans, iar la restaurantul "Intim" funcționează o discotecă.
Casa de cultură, cu bibliotecâ, club, cinematograf și teatru de vară, desfășoară o bogatâ activitate cultural-artistică pentru toți cei veniți la tratament sau odihnă. În sezonul cald există largi posibilități de aerohelioterapie și bâi în lacurile helioterme Ursu și Aluniș; la Lacul Tineretului se fac plimbări cu barca sau se practică pescuitul sportiv. Amatorii de sport au la dispoziție terenuri de handbal, volei, tenis și călărie, iar iarna pantele din jur oferă condiții propice pentru schi și sâniuș. Drumețiile organizate în împrejurimi și excursiile cu autocarul, în alte locuri de interes turistic din județul Mureș sau din județele învecinate, permit participanților să cunoască frumusețile naturii, trecutul istoric al poporului nostru, obiceiurile, arta populară, portul din aceste zone.
Pe lîngă îmbunătățirea condițiilor de cazare, masă, tratament și agrement s-a schimbat radical și aspectul stațiunii. Au fost asfaltate străzile și căile de acces, aleile de plimbare din jurul lacurilor, s-au amenajat parcuri și scuaruri. Rețeaua comercială și de servicii s-a dezvoltat și modernizat; totodata s-au construit noi blocuri de locuințe.
Toate aceste realizări sînt în strînsă legătură cu dezvoltarea localității Sovata care, din anul 1955, cînd a fost declarată oraș, cunoaște o contimiă ascensiune economicâ. în anul 1987, orașul Sovata, inclusiv localitățile componente, număra 11 800 locuitori.
Dezvoltarea localității a avut loc pe fundalul unor condiții naturale deosebit de favorabile. Unitățile industriale sînt profilate, în principal, pe exploatarea și prelucrarea lemnului. Orașul mai dispune de o fabrică de brînzeturi, o cooperativâ de producție (confecții, tricotaje etc.) și prestări de servicii, o carieră de piatră și o platformă industrialâ cu unități de transporturi. Cele trei noi cartiere de locuințe din oraș - Eminescu, Grivița, Florilor - cuprind peste 1 400 de apartamente, recent construite. S-a dezvoltat rețeaua școlară care include și un liceu industrial cu profil silvic.


Strandul Lcul Ursu și hoterurile


Astâzi stațiunea Sovata ocupă un loc de frunte în rîndul stațiunilor balneoclimatice din România, bucurîndu-se de un strălucit renume nu numai în țară, ci și peste hotare, de unde, an de an, vin tot mai mulți turiști pentru curâ în această "oază de sanătate".

Bibliografie:
Mic îndreptar turistic
Dr. Eugen Țereanu
Ludovic Giogore
Buc. 1989

Înapoi la Orașul Sovata