SCURT ISTORIC AL STAŢIUNI SOVATA

Sarea, această bogăţie a subsolului din zona Sovata - Praid, a atras interesul oamenilor din cele mai vechi timpuri. Este bine cunoscut faptul că romanii exploatau sarea din aceste locuri şi o transportau spre Apulum (Alba lulia). Pe ruinele unei mine de sare, datînd din acea vreme, s-a format ulterior Lacul Negru.
Orbán Balázs arată în cronica sa( "Descrierea ţara secuilor"), la 1860, că în locul Lacului Negru de azi, în timpul romanilor a existat o salină, lar mai la nord de aceasta trecea "drmnul romanilor".
Prof. dr. Marius Sturza amintea, acum 60 de ani, că, pînă în zilele noastre, localnicii din zona Sovata au denumit "drumul romanilor" o parte a drumului ce trece deasupra Lacului Negru.
Se pare că tot din vremea romanilor datează folosirea apei sârate din această zona la vindecarea unor boli (cuvîntul "Gera" însemnă foarte sărat).
Primul document scris care justifică existenţa locului Sovata este o scrisoare de privilegiu (13. IX.1578) emis de principe al transilvaniei Báthori Kristóf în care asigură de protecţa s-a a paznicilor de sare.
Primul document care aminteşte de Sovata ca loc de curâ este o scrisoare din anul 1597 a lui Mihail Korniş, prin care acesta pune în evidenţâ efectele terapeutice ale apei sărate, invitîndu-1 aici pe Báthory István, din Polonia, pentru tratament.
In secolul al XVIII-lea, locuitorii din satul Sovata şi din împrejurimi întrebuinţau apa săratâ pentru băi.
Pe la 1800, pe locul de azi al Lacului Ursu, înainte de prăbuşirea terenului, existau două lacuri mici, unul cu apă săratâ care se încălzea vara de la soare şi altul, cu apă rece. în primul, oamenii făceau baie pentru a se trata de diferite boli.
Dupâ 1850 încep unele forme de organizare a băilor. Astfel, prin 1860, în zona pe unde curge azi pîrîul Sărat, în aval de Lacul Aluniş, spre capătul de sud al dealului de sare, a fost construit un baraj şi s-a format astfel un iaz, prin dirijarea izvoarelor şi pîrîiaşelor sârate apărute din culmile din jur. Acest mic lac artificial s-a numit Lacul lordan Sau Alb. de-oarece se afla în mijlocul unui teren acoperit cu cristale albe de sare. El a servit mulţi ani publicului pentru băi, pînă cînd o inundaţie provocată de nişte ploi torenţiale a distrus totul. Datorită tradiţiei, în această zonă şi în zilele noastre, unii bolnavi. mai ales localnicii, fac băi parţiale în apa sărată, adunată în băltoace, încălzitâ de soare, şi se ung cu namol sârat.
In 1873, Veres József, un localnic înstârit, a construit un bazin pentru băi reci şi şase cabine pentru băi calde la cadă, pe cursul de jos al pîrîului Sărat, imediat după traversarea actualei străzi Mihai Eminescu. Aşa au luat fiinţâ Băile Ghera, proprietatea lui Veres József . Ulterior, numărul cabinelor a crescut la 12. Apa sâratâ, avînd ca sursă izvoarele din dealurue de sare din jur, era utilizată în oabine pentru băi calde "la putina" (vane scobite în trunchiuri de copaci). Incălzirea apei sărate reci se făcea prin amestec cu apa dulce scoasă din pîrîul Sovata, cu o roatâ mare de lemn şi transportată printr-o conductâ (cca 100 m), la cazanul băilor care funcţiona cu lemne. În bazinul din aer liber, lîngă care, mai tîrziu, s-a adăugat altul, încâlzirea apei sărate se făcea de la soare.
Curînd după aceea s-au construit cîteva cabine şi la Lacul Negru. Încetul cu încetul, au început să apară case şi vile in apropierea acestor băi, oferind găzduire vizitatorilor. Din prima evidenţă a acestora, rezultă că în anul 1882, staţiunea a fost vizitată de 214 persoane.
In 1876 s-a primit autorizaţia ca apa lacurilor sâ fie utilizată pentru băi, iar în 1884, Sovata a fost atestatâ oficial ca staţiune balneară. După moartea lui Veres, în anul 1885, instalaţiile băilor au făcut obiectul unor învrăjbiri testamentare.
În 1894, Moldovan Silvestru, în cartea sa, Ţara noastra. recomanda bolnavilor să folosească numeroasele lacuri şi izvoare sărate de la Sovata, pentru tratamentul diferitelor boli, mai ales al reumatismului.
După prăbuşirea terenului şi formarea Lacului Ursu şi apoi a Lacului Aluniş, la sfîrşitul secolului trecut, oamenii nu s-au mai încumetat să frecventeze această zonâ, timp de vreo 10 ani, viaţa băilor desfăşurînduse în sat, la Băile Ghera.
Între timp, natura a lucrat dînd naşţere fenomenului de heliotermie în Lacul Ursu. Acest lucru a fost observat de latifundiarul Ilyés, care, din 1893, a început să se ocupe de acest lac, bineînţeles, înainte de toate, în interesul lui. El şi-a dat seama că viitorul Sovatei nu este în sat, ci în partea de sus, de-a lungul culmilor de sare care adăpostesc lacurile sărate. Pentru început şi-a construit o vilă mare în apropierea Lacului Ursu, ca reşedinţă de vară. În cîţiva ani au apârut mai multe vile în jur, după exemplul lui.
În urma cercetârilor ştiinţifice întreprinse asupra lacurilor, constatînduse că apa încălzitâ a acestora poate fi folosită în scopuri terapeutice. Au fost construite mai multe cabine pe malul Lacurilor Ursu, Aluniş şi Negru.
În 1901, după obţinerea atestarii de staţiune balneară, a fost înfiinţată staţiunea Sovata de Sus (adică staţiunea de azi).
În 1902 s-a obţinut autorizaţia ca apa sărată a lacurîlor şi izvoarelor să fie folosită în scopuri terapeutice. În acelaşi an, Illyés Lajos a cumpărat şi băile vechi, din satul Sovata, de la comunitatea evanghelică-reformată.
În anii următori, staţiunea s-a dezvoltat treptat. Au fost construite trei hoteluri, restaurante şi pensiuni.
La Lacul Ursu a fost construită o instalaţie pentru băi calde la vană, o promenadă şi poteci pentru plimbare.
In 1905, linia feratâ care ajungea pînă la Sărăţeni a fost prelungită pînă la Praid, facilitîndu-se astfel legătura Sovatei cu zone mai îndepărtate.
în 1908 s-a introdus apa curentă şi s-a trecut la canalizarea staţiunii. Aceasta a cunoscut o perioadă de dezvoltare pînă în 1914, cînd, din cauza primului război mondial, a intervenit o stagnare. Refacerea bazei materiale distrusă de operaţiunile militare desfăşurate în zonă necesită, însă, mari eforturi financiare.
În anul 1921, toate instalaţiile balneare au fost preluate de o societate anonimă pe acţiuni, ceea ce a dus la înregistrarea unui anumit reviriment în viaţa staţiunii. S-au reparat clădirile, instalaţiile, drumurile. În 1922 s-a introdus lumina electrica.
După primul război mondial se aflau în Sovata două hoteluri cu 32 şi respectiv 18 camere, 74 vile cu un total de 417 camere şi 510 paturi de închiriat, două restaurante, o cofetarie, o sală de lectură. În jurul Lacului Ursu se găseau 130 cabine pentru

Lacul "URSU" în anii 1930

dezbrăcat (mai puţine erau la lacurile Aluniş şi Negru) şi 22 cabine pentru băi calde (apa caldă, încâlzita la soare, era pompată din lac). 0 sală de dans, un teren de tenis, canotajul pe Lacul Ursu, mici excursii în împrojurimi constituiau posibilităţile de distracţii. Staţiunea funcţiona între 1 iunie şi 30 septembrie.
în 1924, pe Lacul Ursu s-a construit un solariu pentru băi de soare şi aer, iar în anul următor, un salon de cură, cu terasă şi vedere la lac. Numărul cabinelor a l'ost marit, iar stabilimcntul de băi de aici a fost înzestrat cu instalaţii de hidroterapie şi irigaţii.
în 1928, Asociaţia magistraţilor din Ardeal a ridicat vila "Casa magistraţilor" (vila nr. 8 de azi), unde prot'. dr. Marius Sturza a înfiinţat, în 1929, instalaţii de hidro- şi l'izioterapic, începind aici, doi ani mai tîrziu, cursuri de specializare in balneologie pentru medici, continuate apoi la clinica de spe-cialitate din Cluj,
în 1931 a fost construit pavilionul terapeutic de năinol de la Lacul Negru, cu două vane pentru băi denămol, cincipaturi pentru împachetări cu nămol, pentru bărbaţi, şi 12 pentru femei. In anul 1937, s-a dat în folosintă pavilionul terapeutic de la Lacul Ursu, cu 30 de cabine, precum şi ştrandul care funcţionează şi în prezent. Trebuie reliefat aportul deosebit al prof. dr. Marius Sturza, în perioada dintre cele două răz-boaie mondiale, la introducerea, în staţlunea Sovata, a unui tratament balneo-fizioterapeutic, fundamentat pe cercetări ştiin-ţifice, el fiind mult timp medicul şef al staţiunii şi apoi şeful Catedrei de balneologie şi fizioterapie, pe care a înfiioţat-o în anul 1931, de la Facultatea de Medicină din Cluj.

Vile pe alea Trandafirilor

În 1932, în staţiune existau patru hoteluri şi 110 vile, cu 1 600 camere şi 2 600 paturi, activitatea fiind sezonierâ, între 15 mai şi 30 septembrie.
Perioada celui de-al doilea război mondial a însemnat o stagnare în dezvoltarea staţiunii.

SOVATA după al doilea război mondial

După actul naţionalizării din 1948, toate instalaţiile balneare, exploatarea factorilor terapeutici, terenurile şi vilele aparţinînd societăţii pe acţiuni şi altor proprietari au intrat în patrimoniul statului. Indată după aceea a început un nou suflu în dezvoltarea şi modernizarea staţiunii şi a localităţii. Vilele au fost reparate şi dotate cu mobilier corespunzător categoriilor de confort, iar capacitatea bazelor de tratament măritâ, dînduse posibilitatea ca un număr cît mai mare de oameni ai muncii să poată avea acces la binefacerile curei balneare, în condiţii civilizate. Din octombrie 1954, staţiunea a început să funcţioneze tot timpul anului. Profilul ei a devenit dublu, trimiterile organizate făcînduse atît pentru tratament, cît şi pentru odihnă.
În 1970 - 1980 staţiunea a cunoscut cea mai înfloritoare perioadă de dezvoltare şi de modernizare.
Pe versantul estic, în faţa Lacului Ursu, începînd cu anul 1970, Ministerul Turismului a construit un grup de patru hoteluri de cură modernizate ("Aluniş", "Sovata", "Făget", "Brădet'1), totalizînd cca 1100 locuri de cazare, iar cooperaţia meşteşu-găreascâ a dat în folosinţă, în anul 1982. Puţin mai la sud, hotelul CASCOM cu 150 locuri. De asemenea, s-a mărit capacitatea de cazare la popasurile turistice "Stîna de Vale" şi "Tivoli".
Condiţiile de acordare a asistenţei medicale şi a tratamentului s-au îmbunătăţit simţitor prin construirea modernei baze de tratament de lîngă hotelul "Sovata" de care sînt legate, prin culoare închise, hotelurile din jur.
Prin construirea pe lîngă fiecare hotel a noi restaurante de rang superior s-au creat condiţii deosebite de alimentaţie pentru oaspeţii staţiunii.
Concomitent cu noile construcţii, baza materială existentă a fost modernizatâ şi extinsă (vilele, pensiunile, bazele de tratament, ştrandurile etc.).
Cele peste 4000 de locuri de cazare de care dispune în prezent staţiunea (cca 1250 în hoteluri, peste 2 400 în vile şi cca 350 în popasuri turistice) găzduesc anual peste 85 000 de turişti, iar cele trei baze de tratament (Sovata, Lacul Negru şi Lacul Ursu) permit unui număr de cca 35 000 persoane să beneficieze atiual de cură balneară în staţiune.

Complex hotelier "Hunyadi" cu peste 100 de locuri

Au fost create condiţii. pentru ca oaspeţii staţiunii să-şi petreacă timpul disponibil întrun mod cît mai util şi plăcut. Hotelurile dispun de televizoare, iar curanţii şi cei veniţi la odihnă pot închiria prin recepţiile unităţilor de cazare diferite jocuri (rummy, table, şah etc.). Majoritatea restaurantelor dispun seara de programe cu orchestre şi solişti vocali, sînt dotate cu ringuri de dans, iar la restaurantul "Intim" funcţionează o discotecă.
Casa de cultură, cu bibliotecâ, club, cinematograf şi teatru de vară, desfăşoară o bogatâ activitate cultural-artistică pentru toţi cei veniţi la tratament sau odihnă. În sezonul cald există largi posibilităţi de aerohelioterapie şi bâi în lacurile helioterme Ursu şi Aluniş; la Lacul Tineretului se fac plimbări cu barca sau se practică pescuitul sportiv. Amatorii de sport au la dispoziţie terenuri de handbal, volei, tenis şi călărie, iar iarna pantele din jur oferă condiţii propice pentru schi şi sâniuş. Drumeţiile organizate în împrejurimi şi excursiile cu autocarul, în alte locuri de interes turistic din judeţul Mureş sau din judeţele învecinate, permit participanţilor să cunoască frumuseţile naturii, trecutul istoric al poporului nostru, obiceiurile, arta populară, portul din aceste zone.
Pe lîngă îmbunătăţirea condiţiilor de cazare, masă, tratament şi agrement s-a schimbat radical şi aspectul staţiunii. Au fost asfaltate străzile şi căile de acces, aleile de plimbare din jurul lacurilor, s-au amenajat parcuri şi scuaruri. Reţeaua comercială şi de servicii s-a dezvoltat şi modernizat; totodata s-au construit noi blocuri de locuinţe.
Toate aceste realizări sînt în strînsă legătură cu dezvoltarea localităţii Sovata care, din anul 1955, cînd a fost declarată oraş, cunoaşte o contimiă ascensiune economicâ. în anul 1987, oraşul Sovata, inclusiv localităţile componente, număra 11 800 locuitori.
Dezvoltarea localităţii a avut loc pe fundalul unor condiţii naturale deosebit de favorabile. Unităţile industriale sînt profilate, în principal, pe exploatarea şi prelucrarea lemnului. Oraşul mai dispune de o fabrică de brînzeturi, o cooperativâ de producţie (confecţii, tricotaje etc.) şi prestări de servicii, o carieră de piatră şi o platformă industrialâ cu unităţi de transporturi. Cele trei noi cartiere de locuinţe din oraş - Eminescu, Griviţa, Florilor - cuprind peste 1 400 de apartamente, recent construite. S-a dezvoltat reţeaua şcolară care include şi un liceu industrial cu profil silvic.

Strandul Lcul Ursu şi hoterurile

Astâzi staţiunea Sovata ocupă un loc de frunte în rîndul staţiunilor balneoclimatice din România, bucurîndu-se de un strălucit renume nu numai în ţară, ci şi peste hotare, de unde, an de an, vin tot mai mulţi turişti pentru curâ în această "oază de sanătate".

Bibliografie:
Mic îndreptar turistic
Dr. Eugen Ţereanu
Ludovic Giogore
Buc. 1989

Înapoi la Oraşul Sovata